Despre posibilitatea unui suflet universal

Ce este sufletul universal, dacă nu un cumul al esențelor sufletelor tuturor ființelor? Și ce este sufletul ființei, dacă nu o însumare a frânturilor din cei ce s-au reîntors la origini?

Momente de deja vu recurente și senzații stranii, fără vreun motiv pertinent, m-au determinat să presupun faptul că, odată ce spiritul viabil este epuizat, fiecare dintre noi se dispersează asemenea cioburilor unei oglinzi în destrămare. Ajunse în inima Universului, acele bucăți se întrepătrund și se redistribuie, formând noi ființe, a căror momente de deja vu nu vor fi altceva decât experiențele noastre cotidiene și care ne vor împărtăși viciile, suferințele, plăcerile nevinovate și, desigur, parte din acea mare dragoste ce formează scoarța protectoare a Universului.